Tumora glandei hipofizare și pierderea în greutate
Prognostic Sindromul tumoral hipofizar reprezintă ansamblul de semne şi simptome determinate de apariţia unei formaţiuni tumorale compresive, la nivel selar locul în care se află hipofiza sau supraselar. Clinic se poate manifesta prin efecte ale excesului de hormoni hipofizari secretaţi de formaţiunea compresivă, ale deficitului de hormoni cauzat de compresia ţesutului sănătos sau prin consecinţe ale compresiunii asupra structurilor vecine.
Tratamentul variază în funcţie de dimensiune, tipul celular şi caracterul recidivant al tumorii. Anatomia şi fiziologia hipofizei Hipofiza sau glanda pituitară este o parte esenţială a sistemului endocrin.
Glanda hipofizara este o glanda mica, in forma de fasole, situata la baza creierului, oarecum in spatele nasului si intre urechi. In ciuda dimensiunilor mici, glanda influenteaza aproape fiecare parte a corpului.
Are dimensiuni tumora glandei hipofizare și pierderea în greutate diametru între Vine în raport inferior cu sinusul sfenoidal; lateral, de ambele părţi, se găseşte sinusul cavernos, traversat de nervul oculomotor IIInervul trohlear IV şi abducens VI - responsabili de mişcările ochilor şi ridicarea pleoapei superioare III ; ramurile oftalmică şi maxilară ale nervului trigemen V - care asigură sensibilitatea la nivelul feţei; artera carotidă internă înconjurată de plexul simpatic.
Superior, fosa pituitară este acoperită de diafragmul selar - parte a durei mater meningecu inervaţie bogată; deasupra se găseşte chiasma optică formată din încrucişarea ramurilor nazale ale nervului optic. Controlul 5 cele mai bune metode de a arde grăsimea corporală se face prin intermediul tijei pituitare, tumora glandei hipofizare și pierderea în greutate din axoni ai unor neuroni din hipotalamus ce formează tractul nervos hipotalamo-hipofizar şi vase sistemul port hipotalamo-hipofizar.
Din punct de vedere anatomic şi funcţional, relaţia intre hipotalamus şi hipofiză se poate sistematiza în două unităţi distincte: sistemul hipotalamo-neurohipofizar şi sistemul hipotalamo-adenohipofizar.
Semne și simptome
Sistemul hipotalamo-neurohipofizar Nucleii magnocelulari din hipotalamus sunt cei care produc ADH hormonul antidiuretic - împiedică pierderea excesivă de apă prin urină şi oxitocina stimulează contracţia uterului şi expulzarea laptelui din glanda mamară.
Axonii acestora trec prin tija pituitară ajungând la nivelul neurohipofizei. Hormonii produşi la nivel hipotalamic sunt transportaţi prin axoni la neurohipofiză, unde sunt depozitaţi. Prin urmare, se înţelege că neurohipofiza nu are funcţie secretorie, având doar rol de depozit pentru hormonii hipotalamici pe care îi eliberează în circulaţie în funcţie de necesităţile organismului.
Sistemul hipotalamo-adenohipofizar Nucleii parvocelulari hipotalamici secretă aşa-numiţii hormoni hipofizotropi care au efect stimulator sau inhibitor al secreţiei hipofizare.
Hormonii hipotalamici inhibitori sunt somatostatina SS ce inhibă secreţia GH şi dopamina-inhibă secreţia prolactinei.
Hormonii reglatori hipotalamici ajung la nivelul adenohipofizei prin transport prin sistemul port hipotalamo-hipofizar. Acest sistem este format din capilare şi vase portale lungi. Capilarele au peretele fenestrat - pot intra şi ieşi hormonii.
Astfel, la nivel hipotalamic, hormonii pătrund în capilarele de la acest nivel, ce se unesc formând vasele portale lungi fără perete fenestrat - localizate la nivelul tijei pituitare.
Formular de căutare
Ajunse la adenohipofiză, vasele se capilarizează, din nou au fenestre ce permit ieşirea hormonilor şi acţiunea asupra celulelor adenohipofizei. Hormonii adenohipofizari sunt eliberaţi în sânge, ajung la nivelul receptorilor membranari ai celulelor ţintă, asupra cărora determină efecte specifice.
Cauze și simptome Ce este adenomul hipofizar? Adenomul hipofizar este o tumoră hipofizară benignă —în marea majoritate a cazurilor— și este cel mai comun tip de tumoră a regiunii selare și paraselare. Conform unui studiu recent publicat în literatura de specialitate, prevalenţa adenomului hipofizar este de 94 de cazuri la
Cauze Etiologia sindromului tumoral hipofizar este variată. Aceasta se dezvoltă dintr-o singură celulă a hipofizei care prezintă mutaţii la nivelul ADN, ceea ce face ca celula să nu mai respecte ordinea normală de creştere si multiplicare.
Din punct de vedere clinic, se pot clasifica în adenoame clinic funcţionale - secretă hormoni în exces şi apar modificări decelabile clinic şi clinic nefuncţionale - fie nu secretă nimic, fie secretă doar fragmente din hormoni ce nu au efecte în periferie.
Se consideră că un adenom ce secretă continuu hormon foliculo stimulant FSH sau hormon luteinizant LH normal secreţia se tumora glandei hipofizare și pierderea în greutate pulsatil - perioade în care secreţia e mai crescută, urmate de o secreţie mai scăzută nu are efecte asupra gonadelor ovar, testicul.
Adenoamele clinic funcţionale secretă cel mai frecvent prolactină, însă pot secreta oricare dintre hormonii hipofizari sau pot prezenta secreţie mixtă ex. Din punct de vedere imagistic şi neurochirurgical, clasificarea se face în funcţie de dimensiune: microdenoame sub 1 cm şi macroadenoame peste 1 cm.
Adenomul hipofizar | Spitalul Monza
Alte etiologii ale sindromului hipofizar sunt reprezentate de: adenocarcinomul hipofizar - tumoră malignă a glandei hipofize apare foarte rar şi necesită pentru diagnostic prezenţa metastazelor periferice cu histologie hipofizară ; metastaze cerebrale ale unui cancer de sân cel mai frecventbronhopulmonar sau alte neoplazii; craniofaringiomul - în perioada embrionară adenohipofiza se dezvoltă dintr-o evaginaţie a orofaringelui, numită punga lui Rathke; resturi ale acesteia se pot maligniza cu apariţia craniofaringiomului.
Semne şi simptome Semnele şi simptomele pacientului cu tumoră hipofizară variază în funcţie de tipul tumorii, de dimensiune şi de secreţia acesteia. Se pot clasifica în simptome şi semne neurologice, oftalmologice şi endocrino-metabolice.
Neurologice Cefaleea durerea de cap este principalul simptom care aduce pacientul la medic.
Meniu cont utilizator
Este cauzată de distensia diafragmului selar membrana bogat inervată care acoperă superior hipofiza. Deşi este un simptom nespecific poate avea multiple alte cauze prezintă anumite caracteristici care orientează spre patologia hipofizară: este localizată frontal la nivelul frunţiifronto-parietal sau retroorbital în spatele ochilor ; are caracter progresiv din ce în ce mai rău şi mai des ; iniţial poate ceda la medicaţie, pentru ca apoi să nu fie influenţată de acestea.
- Ce modele mananca pentru a slabi
- Ce este adenomul hipofizar şi cum îl tratăm? - medpark
- Tumori hipofizare - liceuldeartecbaba.ro
- Sindromul tumoral hipofizar
Îşi schimbă caracteristicile când apar complicaţii: dispare când tumora erodează peretele inferior al şeii turceşti şi cade în sinusul sfenoidal sau se rupe diafragmul selar.
Adenoamele de dimensiuni mari macroadenoamele pot determina sindrom de hipertensiune intracraniană 1 cu cefalee în cască, vărsături în jet, stare generală alterată, tulburări oftalmologice; mecanismul este fie direct - prin volumul tumorii, fie prin comprimarea ventriculilor cerebrali cu blocarea circuitului lichidului cefalorahidian.
Prin extinderea laterală a tumorii, aceasta poate comprima: sinusul cavernos cu apariţia trombozei de sinus cavernos; nervii oculomotori care traversează sinusul cavernos cauzând diplopie vedere dublă sau ptoză palpebrală cade pleoapa superioară ; artera carotidă internă, cu reducerea fluxului sangvin cerebral.
Superior, tumora poate afecta hipotalamusul cu apariţia sindromului hipotalamic cu simptome variate.
Mecanismul este compresiunea chiasmei optice sau a bandeletelor optice fibre nervoase implicate în vedere. Într-o primă fază apare discromatopsia pentru culoarea tumora glandei hipofizare și pierderea în greutate scăderea percepţiei vizuale numai pentru această culoare. În evoluţie, se constată cvadranopsia bitemporală nu vede în cadranul supero-extern al câmpului vizual urmată de hemianopsia bitemporală nu vede în jumătatea externă a câmpului vizual de ambele părţi.
Dereglarea echilibrului hormonal Un adenom poate influenţa homeostazia hormonală prin două mecanisme: fie prin secreţia de hormoni în exces, fie prin comprimarea structurilor hipofizare normale cu apariţia insuficienţei hipofizare. O situaţie particulară este aceea în care un adenom comprimă tija pituitară care face legătura între hipotalamus și hipofizăcu pierderea controlului dopaminergic al secreţiei de prolactină absenţa dopaminei, care inhibă secreţia prolactinei face ca prolactina să fie secretată excesiv de către celulele normale ale hipofizeisituaţie denumită hiperprolactinemie de defrenare.
Adenomul hipofizar – ce este, simptome, tratament – liceuldeartecbaba.ro
Hipersecreţia de hormoni de către un adenom hipofizar se manifestă clinic prin exacerbarea efectelor periferice ale hormonului, astfel: excesul de hormon de creştere determină gigantism în perioada înainte de închiderea cartilajelor de creştere şi acromegalie post pubertar; excesul de prolactină se traduce clinic prin alterări ale ciclului menstrual, galactoree şi infertilitate la femeie; la bărbat determină ginecomastietulburări de dinamică sexuală şi infertilitate; adenomul hipofizar secretant de corticotropină ACTH determină boala Cushing hipercorticism central, parte a sindromului Cushing ; clinic se traduce prin fenomenele excesului de glucocorticoizi; excesul de hormoni tirotropi TSH cauzat de un adenom se caracterizează prin hipertiroidism de tip central şi apariţia guşei.
Diagnostic Manifestările clinice trezesc suspiciunea unei formaţiuni hipofizare. În continuare se pot efectua dozări hormonale, pentru a caracteriza tumora atât pentru adenomul clinic funcţional, cât şi pentru cele compresive care determină insuficienţă hipofizară. Imagistic, se pot diagnostica în principal prin două metode: imagistică prin rezonanţă magnetică RMN sau radiografie de şa turcească.
Prima metodă este de elecţie şi identifică şi adenoamele de dimensiuni mici microadenoameprecum şi efectele asupra structurilor învecinate.
Radiografia este diagnostică doar când adenomul a atins dimensiuni mai mari mai ales macroadenoame. Ea nu vizualizează direct hipofiza, ci analizează modificările produse asupra conturului structurilor vecine. Tratament Un adenom hipofizar se poate trata chirurgical, medicamentos sau prin radioterapie, în funcţie de caracteristicile sale una dintre metode fiind de elecţie.
Tratamentul chirurgical Chirurgia este preferată în majoritatea cazurilor. Abordul se poate face transsfenoidal în cazul în care tumora are dimensiuni mai mici sau transfrontal sau transparietal în cazul tumorilor mari. Tratamentul medicamentos Este orientat pe tumora glandei hipofizare și pierderea în greutate linii: inhibarea hipersecreţiei şi tratarea insuficienţei hipofizare.
Preparatele cu inhibitori scad secreţia adenomului şi reduc dimensiunile acestuia.
Anatomia şi fiziologia hipofizei
Se pot administra înainte de intervenţia chirurgicală pentru a reduce dimensiunile formaţiunii tumorale. Inhibarea medicamentoasă a hipersecreţiei de prolactină în prolactinom adenom secretant de prolactină este principala metodă terapeutică a acestuia. Aceasta se realizează prin agonişti dopaminergici bromocriptina, cabergolina.
De asemenea, în cazul hiperprolactinemiei de defrenare descrisă mai sus se folosesc aceeiaşi agonişti, însă sunt necesari în doze mai mici.
Adenomul secretant de hormon de creştere răspunde la terapia cu analogi de somatostatină octreotid, lantreotidînsă tratamentul chirurgical este de elecţie.
Întrucât adenomul are la origine o celulă secretantă de hormon de creştere GHprezintă receptori pentru somatostatină fiziologic inhibă secreţia de GHiar administrarea acestor medicamente inhibă secreţia şi scade dimensiunile adenomului.
Tot în cadrul unui adenom secretant de hormon de creştere administrarea de antagonişti ai receptorilor periferici ai hormonului ex. Pegvisomant poate scădea efectele clinice ale excesului hormonal.
